Aș fi putut să încep acest articol simplu, fără artificii, ci, pur și simplu, să aduc în atenția oamenilor care încă mai au în suflet o brumă de credință și iubire, faptul că Asociația Culturală „Eu Cred” Tașca, încearcă să fie alături de oamenii loviți de necaz, aflați în suferință, organizând evenimente caritabile în diferite locații din județul Neamț, adunând zeci de artiști pe scenă, care, la rândul lor, empatizează cu acest demers artistic în scop de binefacere. Dar am ales să încep cu o poezie pe care am compus-o mai demult (volumul „Întâlnire cu mine”- Editura „Crigarux” Piatra-Neamț, 2019) prin care, am vrut să exprim cu frenezie frumusețea dăruirii și a iubirii necondiționate, reflectând despre bucuria profundă de a ajuta pe ceilalți.
Ce bucurie poate fi mai mare,
Decât a dărui și a iubi
Necondiționat, pe cel ce n-are
Și să-i redai puterea de-a zâmbi?
Ce poate fi mai demn, decât izvorul
Din care se revarsă lacrimi vii,
Ce curge pe obraz, stârnind fiorul
Iubirii fulgerată-n zori de zi?
Ce poate fi mai sfânt pe-această lume,
Decât să-mparți o pâine la sărmani,
Să le oferi iubire și un nume,
Să fii părinte pentru cei orfani?
Ce bucurie poate fi mai mare,
Decât să lași un semn pe-acest pământ,
Să faci mereu, ca visele să zboare
Să luminezi prin fapte și-n cuvânt?
Ideea centrală a acestei poezii evidențiază faptul că adevărata fericire o poți găsi în a oferi și a împărți, în a susține și a nu uita de valorile umanității. Finalul poeziei ne îndeamnă pe toți să acționăm cu sufletul deschis și să lăsăm o urmă pe pământ prin săvârșirea de fapte de iubire și solidaritate, aceasta fiind calea cea mai sigură și mai scurtă spre acel țel : mântuirea și viața veșnică.
